… de la capat
Nu incerc sa va dau sfaturi eu, cu bune si rele, cu reusite, cu esecuri, cu bucurii si dezamagiri, dar si cu dorinta de a ma ridica si a o lua de la capat.
Au fost momente cand, revoltata de atatea “greutati” m-am “certat” cu Dumnezeu si ii cer iertare pentru asta. Il intrebam exasperata, de ce ma incearca atat. Inteleg. El ii incearca pe cei pe care ii iubeste.
Dar… de ce atat?
De ce imi da mai mult decat pot duce? Apoi linistindu-ma imi dadeam seama: nu-i adevarat. El ne da atat cat putem indura, ne intareste, ne face mai puternici cu fiecare incercare la care ne supune si in plus, ne invata de fiecare data ceva important. Ne da o lectie de viata.
Sa recunosti, dar mai ales sa vrei sa schimbi ceva.
Nu am avut niciodata rabdare. Si ca si cand toata lumea ar trebui sa ma accepte asa, nu am facut nimic sa ma schimb. E o mare greseala sa credem ca ni se cuvine ceva fara sa meritam. Ma complaceam asa, si nu faceam nici minim de efort sa schimb ceva.
Dupa mult timp, am inteles ca nu mai merge asa. Ca Cineva isi va lua jucariile si va pleca… si atunci am inteles!
M-am ridicat de jos si acum cu “punct si de la capat pentru ca totul are un sens” stiu ca desi nu intelegeam intotdeauna lucrul asta, mai bine astazi decat mai tarziu sau niciodata.
