Stare de bine
Astazi mi-e lene sa scriu introduceri luungi si pompoase. Mi-e lene sa stau sa visez cu ochii deschisi la vreun subiect interesant pe care sa-l preschimb in versuri sau texte ce urmeaza a gadila placut urechile.
Astazi, citind doua dintre blogurile mele preferate, am realizat cat de bine te poti simti cand stii ca ai facut ceva cat de mic pentru cineva. Si acest “cineva” isi aminteste cu placere de asta. Sau poate ca nu isi mai aminteste persoana, dar isi aminteste vorbele persoanei.
Am realizat ce senzatie unica te incearca atunci cand simti ca despre tine se vorbeste sau cand te regasesti in anumite cuvinte pe care stii ca numai tu le folosesti.
Mi-am amintit ca nu este important sa iti apara numele undeva, ca sa stie toti ca tu ai facut sau ai spus cutare si cutare lucru. Ca mai de pret si mai frumos este sa stii numai si numai tu lucrul asta. Tu si cel care a scris.
Este putin ciudata treaba asta. Poti fi recunoscut si apreciat chiar daca numele tau nu-i acolo. Oamenii te pot lauda si felicita si daca nu stiu despre cine este vorba. La urma urmei poti fi cineva si daca stai in umbra. Dar la fel de bine poti fi “furat” si meritul tau sa il primeasca altcineva.
Dar importante aici nu sunt faima si laudele. Important este sentimentul acela unic in care vazand si simtind minuneate trezesti spunand “Hey! Se vorbeste despre mine aici!” sau “Uite…chiar i-a placut lucrul asta si il foloseste…”
Eu am avut si am parte de unicitatea asta si va multumesc.
Nu-i asa ca si voi parca va simtit bine desi nu v-am spus numele? Stiu sigur ca simtiti ca despre voi este vorba!
