In viata , putine lucruri ma fac fericita. Tu esti unul dintre ele.
In viata, de multe lucruri nu am nevoie. Tu nu esti printre ele.
Mult sau putin, am nevoie de tine in fiecare clipa din viata!
Te ubesc!
October 2008
Monthly Archive
October 27, 2008
October 17, 2008
Intr-o toamna tarzie s-a nascut mama. Si stiu ca atunci soarele i-a zambit la fel de cald si placut ca astazi.
Mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru mama. Mi-e greu sa ma opresc in fata unui singur moment din viata ei, de teama sa nu uit vreunul.
Dar stiu ca ea umple fiecare litera, fiecare spatiu si bucata de timp cu o dragoste ce topeste gheata si aprinde in suflet carbunii.
Astazi, stand in fata portretului sau, i-am redescoperit ochii blanzi ce ma priveau de fiecare data cand ii povesteam copilariile mele, gura plina de sfaturi care ma invatau intotdeauna de bine si mainile… cu cata dragoste ma imbratisau la plecare si la venire n-am sa va pot descrie niciodata!
Asa ca acum, m-am catarat pe trepte de nori sa-ti aduc vesnicie. Si coborand langa tine, am adormit stiind ca iubirea ta, arde mereu si imens.
Esti vesnic iubita, eterna ca visul, MAMA!
October 13, 2008
“Nu poti fi o prajitura isteata daca ai o atitudine sfaramicioasa”. – John Maxwell
October 9, 2008
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.”
(Ana Blandiana – Lasa-mi toamna)
Plimba-te in parcuri, pe strazi, prin gradini si prin suflete de oameni. Plimba-te acum cand frunzele nu-si mai gasesc locul pe ramuri. Acum cand pasari calatoare isi incep zborul catre alte meleaguri ( asa cum te invata educatoarea prin clasele primare ).
Plimba-te fara sa iti pese ca din clipa in clipa poate sa inceapa ploaia, sa sufle cu putere vantul si sa intunece totul in jur. Fara sa iti pese ca hainele nu mai stau cum le-ai aranjat acasa, sau ca parul e mai dezordonat ca niciodata.
Mai lasa-ti inima sa se bucure de culorile puternice din zile de toamna. Si nu pune frau gandurilor care vor sa plece odata cu frunzele.
Anotimp al amintirilor, cugetarii si regasirii de sine. Anotimp in care sa urmaresti atent ingalbenirea fiecarui fir de iarba, pasii grabiti al frunzelor care cad pe asfaltul candva fierbinte, de vara.
Ai o apasare pe suflet. Vrei sa simti cum anotimpurile trec iar tu ramai neschimbat. Stii bine ca nu se poate. Te sfarsesti si tu, odata cu vremea.
Odata cu nelinistea naturii si clocotul pe care ,parca nu l-ai vrea trait de nimeni. Iti doresti sa ingheti amintirile din zilele cu soare si intr-un fel, sa opresti natura care se indreapta cu pasi atat de linistiti si tacuti catre moarte…
(foto: autor necunoscut)
“miros de ruginiu, de frunze si de toamna”
October 7, 2008
”Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa.” – Vama Veche
October 2, 2008
Pai, daca tot pot sa plictisesc, de ce sa nu va plictisiti si voi cand mai treceti sa cititi pe aici.
Cand mai dati un search pe Gugăl ( da, stiu sa scriu Google si corect ), de ce sa nu va impiedicati si de blogul meu? De ce sa nu fiu un “ghimpe” in coasta blogging-ului [ vedeti ca asta e cu copyright! ], de ce sa nu va enervez cand mai scriu ceva ce n-are legatura.
Sau legatura este prea mare incat va deranjeaza.
Va simtiti si dati replica. Sau nu va simtiti si nu spuneti nimic.
Dar stati linistiti, va simt eu si asta ma bucura. Va “vad ” cum cititi, cum va puneti intrebari si cum nu prea gasiti raspunsuri. Va “citesc” framantarea si nelamurirea.
Si stiti ce? Ast da, ma bucura!
P.s: Curaj la comentat! Simt oricum 
