Another side of Ralu

“Timpul poate să devină din rege un biet pion care se pierde foarte uşor dacă eşti neatent sau prost organizat”.

Un articol socant primit de la Bogdan. Pe mine m-a pus pe ganduri, cu toti pustii astia care in loc sa mearga la scoala, stau ore in sir la sali de net sau acasa jucand astfel de jocuri.

Intrebarile mele.

Sunt influentate de cazurile acestea, firmele care produc jocuri de acest fel?

Pot fi jocurile comparate cu drogurile?

“Un studiu realizat recent de Comitetul Britanic de Clasificare a Filmelor (BBFC) cu privire la impactul jocurilor violente asupra dezvoltarii psihicului tinerilor, sustine ca acestea nu reprezinta un pericol, atat timp cat se respecta clasificarea acestora, se arata in cotidianul britanic The Times.

Acest studiu a avut la baza analiza interviurilor luate diversilor tinerilor care joca astfel de jocuri. Cei mai multi dintre ei au declarat ca eliminarea inamicilor reprezinta doar un mod de inaintare in joc, si nu o obsesie.

Politicienii si parintii din Marea Britanie au cerut o stopare a vanzarii jocurilor care contin scene violente, ca urmare a mortii tanarului Stefan Pakeerah in anul 2004. Acesta a fost ucis de un prieten care a declarat ca era obsedat de un joc video violent”. (sursa HotNews)

Un alt articol pe Mediafax este de parere ca jocurile violente nu nasc criminali.

In final, un site cu topul celor mai violente 10 jocuri

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand este frig, am o stare de agitatie. O stare de dute-vino intre ganduri, idei si actiuni. Nu stiu de ce, dar cand vine iarna o bucurie enorma imi umple coltul de inima dedicat anotimpului asta, pentru ca astept zapada (imi place zapada! ), pentru cadourile care in perioada asta au mai mult farmec, pentru vacanta, pentru munte si sporturile de iarna si pentru mirosul de scortisoara, mar copt si miez de nuca prajit cu atentie pe plita.

In acelasi timp, la distanta de cateva sentimente, nu-mi mai place. Nu-mi mai place pentru ca e prea frig, prea zapada. Prea multe haine groase care te fac abia sa te misti si iti ingreuneaza mersul. Iti ingheata respiratia si in urmatoarea secunda ingheti de frig. Nu-mi place pentru ca imediat ce dau primii fulgi, lumea disperata se urca in masini si de aici incepe nebuneala. Nu-mi place pentru ca unele ornamente de craciun sunt chicioase iar “impodobeala” orasului, pe alocuri e hilara.

Nu-mi place dar astept cu nerabdare  sa-mi ninga pe fata, sa alerg si sa prind fulgii mari, sa-i privesc cum se topesc pe haina, sa simt ca imi ingheata mainile de la manusile ude in timp ce omul de zapada se ridica bulgare cu bulgare…

“Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai”.

( Iarna de Vasile Alecsandri )

Va spun

un soi de poveste necrezuta de nimeni.

Cu niste fluturi mari.

Cu niste fluturi mici

care n-ar fi niciodata seriosi.

Se invartesc, se opresc,

apoi iar se ridica

pe crengi batute de vant

dar mai ales pe stamine, sigur,

cu intentia sa ajunga

la pistil.

Si-mi spune intr-o zi

ca vrea sa se prezinte.

Sunt coaja batrana si groasa

a nucului batran din fata

si mor de ciuda cand vad

ca florile astea

nu se prind

si ca fluturii umbla

din floare in floare.

Au incercat sa vina la mine pe seara

dar i-am gonit cu iod

din frunze amare.