Asa se cunoscusera. Prin cuvinte. Si au continuat… la inceput mai rece, apoi cuvintele se consumau in ore vorbite la telefon, in lacrimi, in zambete la fel de stinghere. Pana intr`o zi, cand au inteles ca sunt la fel. Ca sunt trecutul si prezentul. O reciproca uimitoare care a pus pe ganduri viata lor. Sunt la fel. Ea in trecut era ca el in prezent.

Da. Doua ganduri. Doua suflete. Locatii diferite. Apropiate prin culori de viata prin tristeti si bucurii.

“Te stiu dar nu te cunosc
te cred dar nu te inteleg;
Ma stii si ma cunosti
ma crezi si ma-ntelegi.

Cine esti tu?
Cine sunt eu?”

Povestea continua si acum si se consuma in noi  pagini de viata… putin diferit. Totusi, undeva doua suflete rascolesc amintiri, zambete si cuvinte de care sa impleteasca viitouri. Diferite ce-i drept, dar acolo  in camaruta cea mai intunecata a sufletului unde se spune ca inchizi amintirile, inca atat de la fel.

La multi ani, Nadina!

Si fie ca acesti multi ani sa iti fi adus bucurii in suflet mai multe decat tristetile sau supararile. Fie ca acesti ani care s-au scurs sa se fi scurs pentru cresterea ta spirituala si pentru cresterea celor de langa tine. Fie ca acesti ani sa iti fi daruit lectii de viata si putere pentru noii ani ce se vor adauga. Si mai fie ca anii care vor urma, cati vor mai fi ei, sa iti aduca liniste si pace, iubire si implinire, succes si mantuire! Fie ca anii ce vor urma sa te gaseasca la fel de zambitoare si plina de viata sau… poate mai mult decat atat.