Mi-am pictat arome de culori
pe inima.
Am decorat nebanuite ganduri
cu gri,
in culorile curcubeului.
Un inger creste din mine.
Il simt,
il prefac si-l alint
in culori in cuvinte
si-n gand.
Mi-am intrebat palmele intr-o zi
“Voi obisiti vreo data“ ?
Mi-am intrebat picioarele
“Dar voi incotro ma veti mai purta” ?
Mi-am intrebat si ochii si gura
“Voi ochi, mai priviti catre stele. Si tu gura, le mai vorbesti celor aflati in necaz” ?
- dar nu mi-au raspuns.
Mai tarziu, mi-am intrebat si inima
“Tu inima, catre ce vise mai speri. Ce minuni mai stii sa faci” ?
Si mi-a raspuns dupa toate cunostintele ei:
Eu, am rupt din palmele tale cuvinte.
Le-am insirat ratacit pe hartie.
Picioarelor tale le-am dat cautare, le-am dat drum de mers.
Cu ochii tai am invatat sa privesc catre lume.
Si gura ta a vorbit de la mine.
Din mine mai speri. Cu mine visezi. Cu mine esti tot.
August 10, 2008 at 7:52 pm
Esti un suflet de poet:)E dragut blog-ul tau…Succes pe mai departe!
September 5, 2008 at 6:54 pm
îmi plac poeziile , am să le citesc pe toate pe care le găsesc pe aici ..
September 17, 2008 at 3:39 pm
Place şi la mine! Baftă
January 13, 2009 at 11:21 am
@all. Va multumesc pentru incurajari si cuvinte frumoase!
May 18, 2009 at 12:58 pm
frumos, dar ar fi frumos si mai mult optimism, nu?
May 19, 2009 at 7:18 pm
Perioada in care am scris nu a fost una optimista, si… cand totul s-a schimbat, nu am mai modificat
Multumesc de comentariu, Vlad.
May 19, 2009 at 8:38 pm
cu placere! sper ca ai depasit momentul si ca te indrepti spre orizonturi mai optimiste acum!
May 20, 2009 at 12:30 am
si eu sper….
Nici acu nu is sigura de asta 
)
o…de-ar veni mai repede orizonturile alea…
May 21, 2009 at 8:14 pm
pai ce le opreste?
May 22, 2009 at 3:28 pm
Nici eu nu stiu exact….
May 23, 2009 at 9:44 pm
atunci cine ar putea sti?
May 24, 2009 at 7:28 am
Dumnezeu